Fara introduceri inutile.....


Totul a inceput intr-o seara.Eram foarte deprimata si asteptam ca limita fragila a existentei mele sustinuta probabil de un firicel de intelegere sa nu cedeze.Ajunsesem la limita rabdarii

Eram atat de agitata, ma simteam atat de ciudat in propriul meu corp, eram deznadajduita efectiv. Limita bipolaritati mele atarna efectiv mai greu decat luciditatea
Iti imaginezi a doua zi era Duminica VROIAM SA MA DUC LA BISERICA SA MA ROG!!!


Apoi cateva zile dupa am descoperit cel mai important lucru credinta.Stiu ca multi o sa radeti.Nu ma refer la credinta cu care sunteti voi obisnuiti.Nu ma duc la biserica pentru ca cei care slujesc acolo sunt departe de ce cauta un credincios.Lumina bisericii a apus, dar eu il caut pe El in mine.El e peste tot, El e natura si aerul si e in mine.
Am inteles termenul conceptual de Dumnezeu, el e o idee.Dar credinta se refera la noi la fiecare.Si acum cand ma gandesc la acest lucru imi vine sa plang, dar plang de fericire.Plang pentru ca e sublim, e lucrul cel mai frumos sa iubesti.Sa iti iubesti aproapele, oamenii din jurul tau si totusi sa sti ca nu esti singur.

De cate ori am iesit in natura si am stat intinsa pe iarba am ascultat glasul pamantului, el plangea.El plange pentru noi, e trist.Aceasta entitate numita pamant inca ne iubeste

Am luat un copac in brate, era ca si cum si tu faci parte din el si vezi ce a vazut si el timp de multi ani.Imi vedeam stramosii cum alergau, plangeau sau se bucurau.Vedeam tot datorita Lui.

Acum sunt mai calma si mai buna tot datorita lui

De fapt sunt asa cum trebuia sa fiu de la inceput :