Imi descriu existenta ca pe una nenormala.Eram uracioasa si rea, vedeam totul urat, nu pentru ca era ceva care m-ar fi facut sa vad lucrurile asa, ci pentru ca gandurile mele erau pline de mizantropie.
Oamenii mi-se pareau rai si egoisti, ma enerva totul, cei din jurul meu ma scoteau din minti.Priveam lumea ca pe o gloata imensa care nu face altceva decat sa copieze si sa faca absolut orice este urat si nefiresc.Ei incalcau spatiul altora,le placea tot ce insemna inversul normalului.
Ei sunt cei care ne-au calcat demnitatea si sunt si cei care nu ne lasa sa facem ce vrem.
Din cauza unui singur om, acum cei din jurul meu s-au schimbat.

" Invata de la cei mai buni sau nu invata deloc"