Autoportret

Traiesc intr-o lume simbolica.Sunt iubitoare de lucruri simple dar si complicate, dornica sa imi cultiv spiritul prin cunoasterea de sine si sa ating pacea interioara.Sunt o idealista. Lumea mea e superficiala si brazdata de obstacole carora nu le gasesc cusur.Societatea aplica oamenilor normali sablonul de individ cu identitate unitara si pe ceilalti ii defineste ca schizofrenici.Dar pe mine cum ma defineste? Dar pe tine?
Ma vad mereu intrand in teatrul magic al lui Hesse, si cand ies totul e altfel.Sunt un om nascuta intr-un secol cu care nu ma identific, eu am alte conceptii, sunt bizara si ciudata.Eu nu te vad pe tine, eu nu vad nimic, dar nici tu nu ma vezi pe mine.Traiesc in fiecare zi "marea boala a epocii noastre" si ma tratez , dar a doua zi reincepe totul.Nu pot sa sting lumina, nu exista lumina, nu exista nimic, totul e lumina sau e intuneric.Ma marcheaza profund personaje cu caractere bine definite sau inconstiente,fug prin holuri lungi de plictiseala sau euforie.Viata imi pare un peisaj scos dintr-un vis doar atunci cand mi-o imaginez asa cum ar trebui sa fie, dar de fapt e doar o mare uzina batrana care scoate fum.Ce rost are sa te sinucizi? Dar ce rost are sa traiesti? Cine a spus ca noi nu suntem capabili?
Trebuie sa invat sa traiesc si sa rad, de ce? Deja traiesc ....dar cine ma va invata sa plang? Dar eu rad de ignoranta si de voi.....hai radeti si voi de muzica radiofonica si de voi insiva de fapt.....




" Era un chip intrucatva deosebit de trist insa treaz, bantuit de ganduri, modelat de suferinta si spiritualizat " (H.Hesse-lupul de stepa )